Originea inimii mele(C3) - Ella Viorela

CAPITOLUL 3

Ester și Boby Robinson ,un cuplu ideal din toate punctele de vedere se iubeau și acum ca în prima zi și erau nespus de mândri de fructul dragostei lor Ryan.Au învățat să se bucure de fiecare clipă ca și cum ar fi ultima .Boby,avocat de succes,Ester directoare la o firmă de marketing erau oameni împliniți atât pe plan profesional cât și pe cel personal.
S-au cunoscut încă de pe vremea când erau liceeni ,între ei înfiripându-se o poveste de dragoste la prima vedere ce avea să îi unească pentru tot restul vieții.
După ani de încercări și succese,o după amiază dogoritoare din cea de-a doua tinerețe îi găsește îmbrățișați în intimitatea căminului bucurându-se unul de celălalt cu aceeași intensitate ca în prima zi.Cea mai grea cumpănă o trecuseră cu bine,fiul lor era în viață ,era un student eminent.Erau o familie fericită.
Cu toate acestea Esterei îi mai treceau peste chipul luminos umbrele tristeții când se gândea la Maggie Farow,femeia care i-a dat a doua viață fiului ei și despre care nu mai știa nimic în prezent.
Din spuza gândirii fu scoasă de Ryan care intră val-vârtej în casă.
- Sărut-mâna mamă!Bună ziua tată! Am sosit,v-a fost dor de mine? întrebà Ryan râzãnd.
- Ce întrebare mai e și asta?Bineânțeles că ne-a fost dor,răspunse Ester prefăcându-se indignată.
- Hai mamă ,nu te supăra,am glumit,zise Ryan îmbrățișãnd-o.
- Știu puiule! Cum a fost azi la facultate?
- Greu ,dar am trecut cu bine.
- Mă bucur nespus!
Acum eu plec să pun masa,băieți vă aștept în bucătărie.
- Masa e servită,să aveți poftă!
- Mulțumim mămico,poftă bună să ai și tu!
Ryan însă amestecă plictisit în farfurie mâncãnd ca și cu gura altuia,apoi se scuză și se retrase.Ester știa că ceva nu-i în regulă și se îndreptă glonț spre camera fiului ei.
Bătu la ușă.
- Intră!
- Fiule ce-i cu tine?
- N-am nimic,mamă!
-Ești abătut,ceva te frământă ,instinctul matern nu mă înșeală!
- Mamă, pot să te întreb ceva?
- Desigur,orice.
- Cine este donatorul meu? Vreau să știu tot,cu lux de amănunte!
Ester se lăsă pe pat,simțea că picioarele nu o mai susțin.Amintirile se derulau cu repeziciune precum banda unui film uitat în cinemateca trecutului.