Originea inimii mele - Ella Viorela

CAPITOLUL 9

Cu degetele de raze , soarele bătea în geam , lăsându - și strălucire să pătrundă în fiecare ungher al încăperii .

Se auzeau pași ,semn că se apropie cineva . În cadrul ușii își făcu apariția un bărbat , pe chipul căruia se putea citi foarte ușor îngrijorarea .

- Bună dimineața băiete ! Slavă Domnului , ți - ai revenit !

- Bună dimineața ! Cine sunteți ? Unde mă aflu ?

- Te afli în casa familiei Farow , eu mă numesc Michael .

- Încântat ! Lui Ryan nu îi venea să creadă .Stătea față în față cu tatăl donatorului inimii sale , ori era coincidență de nume ?

- Tu cum te numești tinere ?

- Richard Stevens, zise Ryan cu jumătate de gură ,rușinat fiind de minciunica lui . Se gândea că sub un alt nume îi va fi mai ușor să afle întreaga poveste, poate va reuși să îl scoată din starea în care se afla, pe nefericitul din camera alăturată, care era posibil să fie chiar fratele lui de suflet .

- Îmi pare bine de cunoștință , tinere !

- Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că mi -ați salvat viața !

- N - ai pentru ce ,să îți ajuți semenii aflați în necaz, este o datorie civică și creștinească !

- Este adevărat !

- Să lăsăm pălăvrăgeala deoparte ,te poftesc în bucătărie să servim micul dejun !

Cei doi au intrat în bucătărie unde se afla Maggie .

Michael făcu prezentările de rigoare și s - a asezat la masă . Ryan era acum pe deplin încredințat că se afla în casa celor care i - au oferit o nouă viață cu cinci ani de zile în urmă , iar acum pentru a doua oară îl salvase .

În timp ce mâncau le asculta conversația celor doi soți, sperând că o să aducă în discuția lor și pe condamnatul de dincolo de ușă . Michael se ridicà de la masă ,luă o farfurie plină cu mâncare și plecă înspre camera cu pricina.

- Ce mult aș fi vrut să îi duc eu mâncarea frățiorului meu ! Ce mult aș vrea să îl mai văd odată ! își spunea Ryan în gând .

- Te simți bine , băiete ? întrebă Maggie

- Sunt bine doamnă ,mulțumesc de întrebare !

- Ești străin de cartierul nostru ! Ce vânt te poartă pe aici ?

- M - am rătăcit , zise Ryan roșindu - se tot .

- Este în hol un telefon , poți să-ți suni părinții dacă dorești !

- Cu permisiunea dumneavoastră , așa am să fac .

Michael ieși din camera fiului său foarte deprimat .

- Of , Jack , Jack ! Oare voi trăi să te văd bine ?

- Jack ?! Cine este Jack ? întrebă Ryan cu vădită curiozitate în glas .

- Este fiul nostru .

- De ce nu iese din cameră ?

Michael și Maggie se căutau cu privirea neștiind ce să facă , să - i spună sau să nu - i spună ceva.

- Este o poveste lungă și tristă , băiete .

- Iertați - mă dacă sunt indiscret !

- Nu - i nimic , Richard !

- Ce s- a întâmplat cu Jack ? Ryan își încerca norocul, deși nu avea prea mari speranțe că soții Farow își vor deschide sufletele în fața lui .

S - a întâmplat acum cinci ani, începu Maggie pelerinajul confesiunilor amare . Am mai avut un fiu , frate siamez cu Jack , se numea Jason . Erau nedespărțiți . Aveau aceleași hobby - uri .

Cãnd au împlinit optsprezece ani ,Jason ne - a înduplecat să îl lăsăm la club cu prietenii . Jack l - a implorat să nu meargă , parcă ar fi presimțit nenorocirea .Degeaba , Jason era de neclintit . Fiul meu iubit s - a dus vesel înspre moarte .

- Cum așa ? întrebă Ryan .

- Pentru că nu fuma și nu bea .

- Este absurd ! strigă revoltat Ryan .

- Da ,așa este ! Pentru că nu avea vicii și nici bani destui să facă cinste unor golani amețiți de aburii alcoolului , a plătit cu prețul vieții . Am fost sunați să ni se spună că, fiul nostru este cuprins de ghearele morții ,că viața i se scurge și singurul lucru bun pe care îl mai putem face, este să fim de acord cu prelevarea de organe .Cu greu am acceptat ideea ,dar Ester Robinson ne -a convins să dăruim viață .
- Cui să - i dăruiți viață ? întrebă Ryan , chiar dacă știa răspunsul .
- Fiului ei , Ryan .Avea nevoie de inimă . Era atât de disperată sărăcuța , încât chiar dacă nu era sigură de potrivire ,insista să fim de acord cu prelevarea .

- El este ...Ryan se îneca și nu mai era capabil să vorbească .

Maggie îi ghici întrebarea și îi răspunse.

- Da , Ryan Robinson poartă în piept inima fiului meu Jason .

- Ați păstrat legătura cu familia celui căruia i - ați redat viața ?

- Nu .

- De ce , nu ?

- Așa a fost să fie . La început nu mă vedeam capabilă să îl privesc în ochi pe cel care purta o parte din fiul meu , apoi am primit un telefon de acasă care mă chema de urgență . L - am găsit pe Jack într - o stare deplorabilă ,pierdut in tenebrele morților vii , căutându - și fratele a cărui lipsă nu o poate suporta .Și azi, după atâta amar de vreme, Jack al meu este tot în aceeași stare . Maggie plângea cu atâta amărăciune , de parcă suspinele ei puteau să însuflețească starea de spirit a lui Jack .

Ryan abia își putea stăpâni impulsul de a îngenunchia în fața ei , abia se abținea să nu -i sărute mâinile, să o mângâie și să rupă tentaculele durerii cu recunoștința lui .

Pentru a nu se lăsa pradă emoțiilor, mai formulă o întrebare .

- Nu se poate face nimic pentru Jack ?

- Din păcate nu ! În cazul lui nu se mai poate face nimic .

- Îmi permiteți să intru în camera lui !

- Nu .

- De ce ?

- Poate devine violent !

- Îmi asum riscul .

- Fă cum vrei .

De un firicel subțirel de speranță, se agățau intențiile nobile ale celui care își dorea din tot sufletul , ca două inimi siameze să bată în același ritm slăvind bucuria de a trăi .