Originea inimii mele - Ella Viorela

CAPITOLUL 5

Ryan ascultă cu sufletul la gură incredibila poveste.Acum înțelegea ce era cu visul acela.Ucis mișelește,donatorul lui poate chiar avea să îi transmită un mesaj. Era hotărât să dezlege misterul apariției din vis,să îi găsească familia,să o ajute și într-un fel sau altul să le răsplătească imensul dar de care el se desfată acum în voie.
Ester își termină incursiunea printre amintirile devastatoare ale trecutului suspinând .
Ryan îi șterse lacrimile,îi sărută mâinile și privind-o adorator îi spuse:
- Îmi pare rău că v-am pricinuit atâta suferință!
- Nu te învinovăți fiule ,nu-i vina ta!
- Scumpii mei părinți,vă iubesc enorm.Spiritul vostru de sacrificiu m-a impresionat profund!
- ,Și noi te iubim!
- Sunt convins,mi-ați dovedit asta deplin!
Emoția era la ea acasă ca o duioasă liră ce își cânta partitura ei de dragoste și devotament din refrenul fericirii.
- Știți la ce m-am gândit?
- La ce anume.
- Să caut familia Farow.
- Misiune imposibilă fiule.
- De ce?
- Nu avem nici un reper și apoi sunt atâtia oameni cu numele ăsta !
- Știu tată,dar aceasta va fi tema mea de vacanță să aduc un gând de recunoștință ființelor deosebite ce mi-au redat viața.
- Of puiule ,ai o nobilă intenție dar va fi extrem de dificil de realizat!
- O provocare dificilă,nu și imposibilă ,tată!
- Urmează-ți vocea inimii ,eu te susțin și îți urez mult succes!
- Mulțumesc! Acum plec la somn că e târziu.Noapte bună scumpii mei părinți!
- Noapte bună fiule!
Ryan se retrase în camera lui.Acum ar fi dorit să apară vizitatorul din lumea umbrelor să îi dea un indiciu cât de mic,care să îl ajute în misiunea pe care și-o propusese.
Adormi cu gândul undeva departe acolo unde se întâlnește prezentul și viitorul zorind împăcarea cu trecutul.
Un somn lin și fără vise îl conducea spre altă dimineață mai liniștită ,resursă sigură de energie în recreația de dinaintea călătoriei în diligența regăsirii originilor adoptate printr-o operație pe cord deschis.
Când geana zorilor de zi se deschise larg,redecorând orizontul cu lumină Ryan era pregătit pentru ultima zi de facultate din acel an.
Avea să-și ia rămas bun de la colegi,profesori și în special de la Cintya. Era sigur că se va supăra pe el că nu o poate însoți la Costa Rica.
- Eram convinsă că eu voi rămâne pe locul doi!
- Nu-i adevărat iubito!
- Ba da,ba da! țipă Cintya bătând din picior.
- Te voi suna în fiecare zi!
- Nu-i de ajuns,văd că trecutul tău e mai important decât mine!
- Nu-i adevărat!Cintya nu te mai comporta ca un copil răsfățat,te rog!
- Asta vezi tu în mine,un coil răsfățat? țipă Cintya și izbucni în lacrimi.
-Încearcă să mă înțelegi!
- Nu pot să te înțeleg, Ryan,ți-ai făcut deja alegerea!
- Cintya...,stai....,nu pleca!
- Rămâi cu trecutul tău! Adio,Ry!
Cu lacrimi în ochi fata se îndepărtă în fugă fàră a mai privi o clipă înapoi.
În urma ei persista o boare suavă de parfum și un fir de păr bălai ce plutea în aer ca un zmeu înălțat de copii dornici să atingă cerul măcar cu imaginația dacă altfel nu se putea.
Era de acum singur,putea să-și concentreze întreaga atenție spre scopul propus.
- Oare în viață întotdeauna este nevoie să pierzi ceva,ca să câștigi altceva?
Aceasta era întrebarea care îl frământa când intră în sediul serviciilor de evidență a populației din Wisconsin.
La ghișeu era o doamnă ce părea drăguță la prima vedere.
- Sărut-mâna!
- Bunã ziua! Cu ce vă pot ajuta?
- Cu o informație,se poate?
- Desigur!
- Aș vrea să știu câte familii cu numele Farow există în ținutul Wisconsin?
Doamna îi intinse un formular unde erau inregistrați toate familiile purtătoare ale acestui nume. și adresele fiecăruia în parte.
Ryan privi lista interminabilă uimit.Era convins că nu îi va fi ușor să găsească ce își dorea,între o mie și ceva de familii.
- Fiți amabilă și faceți-mi o copie a acestui formular!
- Nu mi s-a mai cerut așa ceva niciodată!
- Ei bine,eu sunt primul care am nevoie de așa ceva,vă rog să mă ajutați!
-Așteptați cateva minute!
-Ok.
În timp ce aștepta Ryan se gândea că ar fi bine să treacă și pe la spitalul unde i s-a făcut transplantul,poate va obține ceva și de acolo.Dar au trecut cinci ani de atunci ,slabe șanse să obțină ceva,,totuși încercarea moarte n-are.
Doamna se întoarse cu o copie a formularului și i-o înmână.
- Vă mulțumesc frumos!O zi bună!
- La fel și dumneavoastră!
Cu formularul sub braț,ieși pe ușă și se îndreptă spre spital.
Aici nu rezolvă nimic.Oameni noi,lucruri noi,totul stătea sub semnul confidențialității și a uitării.
Ieși din spital dezamăgit și se îndreptă agale spre casă.
Nu-i mai rămânea decât să facă haz de necaz.În loc de iubita lui zveltă ținea în brațe un formular voluminos care nu-i putea ține de urât.
- Salut cu drag familia!
Trânti dosarul pe masa din living.
Mama și tatăl lui îl priviră preț de o secundă,apoi izbucniră în râs.
- Râdeți de mine sau cu mine?
întrebă Ryan și începu să râdă și el de ridicolul situației.
Tatăl său redeveni serios și zise:
- Acolo-s toți bănuiesc!
- Exact,tată.
- Ti-am spus că îți va fi greu să găsești acul în carul cu fân!
- Ce mă sfătuiești să fac?
- Obiectivul tău să fie cartierele mai sărace.Mie familia Farow îmi părea a fi modestă.
- Așa am să fac !
- Fiule acum după umila mea părere eu cred că ai avea nevoie de o hartă!
Hohote de râs răsunau în toată casa.
Încă o seară s-a mai scurs pitită în așternut de stele .Felinarele vegheau fidele jaluzelele nopții.Ryan se așeză în pat cu gândul la Cyntya.O pierduse .Cu ochii în tavan picta singurătatea și golul din suflet cu imaginea dragă a zãnei cu păr bălai și cu marea în privire.
Adormi într-un târziu.
O umbră se apropie încet și îl atinse. Inima din pieptul lui răspunse și ieși afară din torace.Umbra o luă în mâini o duse până aproape de buze șoptind o incantație.Din atrii și ventricole ieșeau raze care luminau camera puternic.În cadrul iluminat apăru chipul unui bărbat tânăr care zise pe un ton blând și implorator:
-Vino,am nevoie de tine frate!
Ryan se trezi tulburat. Acum nu îl mai înspăimânta umbra care îi lua inima,ci chemarea rugătoare ,strigătul disperat de ajutor răpit de spațiul cosmic al visului ,desenând în iluzii de moment o realitate pe care el trebuia să o descopere.Simțea că cineva depinde de el și era nevoit ca să plece într-acolo cât mai curând posibil.
Se ridică din pat,aprinse lumina și începu să își adune într-un rucsac lucrurile strict necesare pentru călătorie.Mai aruncă o privire orientativă peste dosarul care conținea adresele familiilor Farow neștiind de unde să înceapă expediția.
Între atâtea locații nu avea cum să aleagă pe cea corectă,totuși s-a decis să caute în cartierele mai apropiate de casa lui.