Originea inimii mele - Ella Viorela

CAPITOLUL 4

Era o seară călduroasă de vară.Ryan se întorcea de la joacă dându-se întrecere cu fluturii și păsările cerului purtând pe chip și în suflet euforia copilăriei.Ajuns la ușa casei însă se prăbuși fără suflare.
Ambulanța sosi și începu manevrele de resuscitare.Abia după o jumătate de oră au reușit să îl readucă în simțiri.
L-au conectat la aparate ,transportându-l la spital.
Ester și Boby așteptau îngrijorați verdictul medicului care nu întârzie să apară.
Un bărbat bine făcut în halat alb le făcu semn să intre în cabinetul lui.
- Voi trebuie să fiți părinții băiatului!
- Da,noi suntem părinții lui Ryan,Ester și Boby Robinson!
- Încântat,eu sunt medic cardiolog Jack Ward! Aș fi vrut să ne cunoaștem în alte împrejurări,dar asta este.
-Domnule doctor,care e starea de sănătate a fiului nostru?
- Fiul vostru suferă de o boală extrem de rară a inimii care nu poate fi tratată din păcate!
-Nu există nici un fel de tratament?
- Din păcate nu!Singura soluție este un transplant de inimă.
Ester leșină cu un disperat NU SE POATE ,pe buze.
După ce și-a revenit,Boby încearcă să o liniștească,dar nu era cu putință.
- Domnule Robinson,va sfătuiesc să vă înscrieți fiul pe lista de așteptare,o să se ivească cât mai curând un donator compatibil!
- Doctore,fiul meu cât mai are de trăit? spuse Boby cu glas zugrumat de durere?
- Cel mult șase luni.
Boby se prăbuși alături de soția lui,lacrimile lor unindu-se într-un vals al durerii zdrobitoare .
- Doamne ia-ne pe noi că am trăit destul! Te implorăm cruță-ne copilul!
- Doctore,noi n-am putea fi compatibil?Dacă am fi ,bucuroși ne-am da viața pentru el.
Doctorul îi privi uimit .Auzise și știa din proprie experiență că părinții sunt capabili de sacrificiul suprem pentru copii lor ,dar acum aflându-se fața în față cu niște părinți disperați i se părea grotesc să ia inima din pieptul părintelui viu pentru salvarea vlăstarului tânăr
Spera să nu fie nevoit să facă așa ceva ,dar era de datoria lui să le facă teste de compatibilitate și apoi dacă se vor potrivi....,Dumnezeu cu mila! El nu se vedea capabil să facă așa ceva.
Cu strângere de inimă i-a dus pe cei doi în laborator pentru teste.A respirat ușurat când a văzut că nu sunt compatibili.
- Cum au ieșit testele?
- Nu sunteți compatibili,dar nu e totul pierdut.
Cei doi părinți se aflau la mâna destinului,pe lista căutătorilor de viață așteptau o moarte care să reaprindă făclia sufletului drag ce abia mai pâlpâia.
Într- o dimineață devreme,când zorii se luptau cu întunericul pentru a câștiga supremația unui nou răsărit,suieratul strident al ambulanței aduceau către spital un băiat cu o plagă înjunghiată în zona abdomenului.
Rana era superficială,șansele de supraviețuire erau nule,așa că medicii au decis să îi mențină vii organele nevătămate în vederea donării,dacă familia victimei va fi de acord.
La această propunere mama îndurerată Maggie Farow ripostă vehement:
- Nuuuu, nu am de gând să dau viața fiului meu altor criminali!
Ester auzi din secția de cardiologie strigătul asurzitor al disperării venit din cealaltă secție a spitalului și inconștient porni într-acolo. Se rezemă de perete să asculte.
- Gândiți-vă ce gest suprem ați face dăruind o a doua șansă celor care au nevoie!
- A doua șansă? Dar fiului meu cine îi mai dă șanse?
Țipătul sfâșietor al lui Maggie trecu prin ființa Esterei ca ascuțișul sabiei. O podidiră lacrimile pe care nu le mai putea stăpâni .Durerea ei se unea cu a celeilalte mame,amândouă fiind urmărite de sodomia morții copiilor lor.
- Îmi pare rău ,fiul dumneavoastra a intrat în moarte cerebrală,cu sau fără organele interne sunteți nevoită să îl înmormântați.
După ce medicul ieși, Ester se apropie de Maggie și o îmbrățișă dorind să-i ia durerea.
- Tu,cine ești?
- Sunt mamă,ca și tine!
- Și ce vrei de la mine?
- Am venit să te însoțesc în calvarul durerii și dacă pot să îți aduc o mângâiere deși știu că pentru tine acum nu există așa ceva.
- Ce știi tu?
- Fiul meu.....,moare!
- Și al meu! Viața lui atârnă de un fir de ață,e conectat de șase luni la aparate și așteptăm zadarnic inima salvatoare. Dacă în patruzeci și opt de ore nu apare donator compatibil și fiul meu se va stinge.
Am vrut să îi dau inima mea dar nu-i bună spuse Ester printre suspinele deznădejdii. Viața fiului meu depinde de un donator străin,eu sunt neputincioasă în momentul de față .Din disperarea și deznădejdea oamenilor aflați în situația ta îmi cerșesc o fărâmă de speranță.
Un joc perfid al destinului ne
unește în aceeași tragedie, numai că aici tu poți dărui ceea ce eu sper să am.
-Te implor ai milă de mine și de alți aflați în situații critice și cu siguranță mai târziu vei fi împăcată știind că moartea fiului tău nu a fost în zadar.
De dincolo de ușă Michael soțul lui Maggie distrus și el asculta discuția celor două .
Ester continuă:
- Indiferent care va fi decizia ta,ți-o voi respecta și îți voi fi alături.În mine vei avea întotdeauna un sprijin chiar dacă nu vei accepta prelevarea de organe.
- Acum scuză-mă un moment, trebuie să plec ,mă voi întoarce !
- Pentru ce?
-Să te întăresc!
- Nu voi mai fi tare niciodată,sufletul mi-a murit odată cu fiul !
- Timpul le vindecă pe toate ,Maggie,trebuie să fi puternică de dragul celor care te așteaptă acasă!
Ester plecă.Maggi rămase îngândurată.Michael intră în salon își îmbrățișă soția și îi zise:
- Iubito,cred că ar fi bine să facem acest gest sublim!
- Crezi?
- Este cel mai nobil gest ce îl putem face în memoeia fiului nostru.
Apariția medicului i-a făcut să tresară.
-Dragii mei spuneți ce să fac?
-Ce credeți dumneavoastră.
-Alegerea este a voastră ,ori îl deconectăm,ori....prelevăm.
- Prelevați,spuse Michael cu glas stins.
- Sunteți de acord?
- Da.
- Aș avea o rugăminte domnule doctor ,sopti Maggie înecându-se cu lacrimi!
- Spuneți.
- Inima scumpului meu Jason să o donați fiului Esterei Robinson.
- Așa va fi dacă compatibilitatea corespunde.
-Putem să îi spunem adio de la fiul nostru?
Medicul încuviință.
Un adio scris într-un urlet sinistru,topit în privegherea lumânărilor de ceară scursă din ochii lipsiți de însuflețire ai mamei îndurerate tămâiau sicriul mirelui adormit de-a pururi în patul alb al eternității .
Cu greu au reușit să o dezlipească de ingerul ei pe Maggie căci brațele îi erau încleștate în jurul trupului inert dorind să nu-i mai dea drumul niciodată.
Prelevarea a fost făcută.,inima era compatibilă cu a lui Ryan,care a fost dus în sala de operație.
Acele ceasornicului apăsau cu greutate fiecare secundă ca să stea pe loc prelungind din ce în ce mai mult scurgerea timpului ce îi ținea în șah pe cei doi .
Ester o zări pe Maggie îndoleiată,desfigurată de durerea tragicului eveniment prin care trecea și alergă la ea într-un suflet . Căzu în genunchi în fața ei și îi îmbrățișă picioarele vărsãnd lacrimi de recunoștință.
- Îți mulțumesc! Ca semn al recunoștinței mele lasă-mă să mă ocup eu de toate cele necesare înmormãntării!
- Nu vreau plată pentru ce am făcut! Mi-am ucis fiul pentru a doua oară!
- Nu-i adevărat.Fiul tău trăiește prin fiul meu,poți să vi să îl vezi ori de cãte ori vrei .
- Crezi că aș putea rezista sà văd un chip străin care poartă viața fiului meu în el?Nicidecum.
Ester îi înmãnă o carte de vizită .
- Aici ai adresa mea,oricând vreți să îl vedeți pe Ryan sunteți bineveniți!
- Ar fi mai bine să uităm că ne-am cunoscut.
- Maggi,eu vreau să faci parte din viața fiului meu care e și al tău de acum!
- Să nu-i spui despre mine niciodată,e mult mai bine așa.
- Dorința îți va fi respectată,totuși ...
Ester fuse întreruptă brusc de o mână ce i se așeză pe umăr.Se întoarse.Era soțul ei care cu bucurie nespusă îi șopti:
- Iubito,operația a reușit,Ryan este în afara oricărui pericol.
În euforica bucurie,cei doi nu au observat dispariția lui Maggie.
Au căutat-o peste tot,dar nu au găsit-o,parcă o înghițise pământul.S-au interesat la poarta spitalului și pe la medici de familia Farow,dar nici un rezultat.
O asistentă s-a apropiat de ei și le-a înmânat un plic .
Ester îl deschise tremurând.
,,V-ați atins scopul.aveți inima fiului meu,eu nu mai am nimic.Nu vreau nici banii ,nici compasiunea voastră.Nu mă căutați,uitați că exist iar copilului vostru să nu îi spuneți despre originea inimii lui".
Maggie Farow"