Nicu hăloiu - creaţii proprii

Clarificare
...
Eu nu doresc a fi-nțeles greșit,
n-am interes să par un prăpădit,

Dialog personal
..
Cum o mai duci, băiete, m-a întrebat destinul într-o zi.
De parcă n-ai ști... I-am răspuns. Aproape olog. Și nu m-am plâns, reține te rog.

Triumful luminii
...
Cum îl văd eu pe Dumnezeu?
Ciudat, mi-l închipui doar

A mai trecut un an..
...
A mai trecut un an, dar ce folos?
Precum toți ceilalți care-au fost,

De m-ai întreba vreodată
...
De m-ai întreba vreodată,
ți-aș răspunde-ntr-o clipită

Prefă-te!
...
Motto: ”Cumperi multe lucruri, ești cetățean model.
Nu vrei să cumperi, ești nebun”!

Lucifobul
...
Se pierde-n van a omului speranță
Dacă la ușă-i bate bezna ce-l ucide,

A fi
...
Eu nu despre mine vreau să spun,
Căci acest mine sigur nu sunt eu,

Îngemănarea
Stelele sunt satisfacerea nevoii întunericului de lumină. Planetele sunt rezultatul cunoașterii de către lumină a întunericului, sunt copiii întunericului și ai luminii. Lumina este masculină, penetrantă, iar întunericul este feminin, cuprinzător. Cele două principii îngemănate dau totul: energie, formă, materialitate, conținut, mișcare, sens, se conțin unul pe celălalt, fiecare reprezentând o sămânță ce germinează în celălalt din nevoia unuia de altul, pentru acest fabulos de simplu și complet, ”a fi”. Întunericul este materia, forma ce poate conține. Lumina este esența, substanța, viața, conținutul. Întunericul și lumina, femeia și bărbatul, sunt cele două elemente fundamentale care se determină reciproc, una fiind cauza, necesarul și scopul celeilalte, concomitent. Fiecare conține sâmburele celuilalt. Superba lor împletire într-o minunată armonie are ca rezultat căsnicia, cel mai înălțător și prețios angajament pe care ființa umană îl poate lua în lumea formelor. Când cele două suflete sunt în armonie, căsnicia devine un fragment de Rai.
Nu, nu există întâmplare, totul este dat în dar, când devine necesar, ce se naște și-apoi moare, este doar perpetuare a aceleiași povești ce se petrece într-o zi, aceeași zi, ziua de azi, cum trece vântul printre brazi, străbătând cărările, să-și găsească zările, luând în brațe mările spre semeția munților, munților cărunților,și toate astea într-o zi, ziua când te vei trezi și vei deveni cuvânt, strigând la cer: ”sunt cel ce sunt”! Întunericul, frigul, nu sunt decât expresii ale nevoii de lumină, de căldură. Femeia este dorință, căutare, bărbatul este răspuns, împlinire. Lumina și Întunericul, cele două fețe ale aceluiași element: viața.

Întrebare
...
Te întreb pe tine, poate-ai știi:
crezi că stele visează?