Nicu hăloiu - creaţii proprii

Acea primă zi împreună
...
Noapte. Plouă mărunt, așezat.
Toamnă. Ce așteptări să mai am?

Privește-i în tăcere!
...
Să nu privești la ei cu ură
Chiar dacă de ură-s demni,

Uau, ce bine-i să fii domn!
...
Sunt bogat, deci am valoare,
Dacă mă vezi, fii foarte-atent,

Dacă voi trăiți ca regii, ce treabă-aveți cu-acest popor?!
...
Voi ce stați în fruntea țării, n-auziți cum țara plânge?
Iar de-auziți și nu vă pasă, ce căutați în fruntea țării?

Primăvara noastră
...
Plouă toamna ploaia-i lungă,
Lungă, monotonă, rece.

Dormi liniștit române!
...
Ce-aud acum pe stradă? Vuiet, larmă, zbat?
Nuuu, e sforăitul morții, românii dorm în pat!

România retardatată
...
Peste puțină vreme, țara va fi moartă!
Că e muribundă se vede de pe-acum,

Simțirea
...
Nu poți alege să nu simți, oricât ai vrea de tare,
Inima n-o împietrești crezând că nu mai doare,

Natură moartă autohtonă
...
Privesc în jur la ce se petrece
Cât zbucium în lumea ce trece,

Tu nu poți fi vreodată cum au fost românii
...
Aș vrea să-mi fie milă de tine, azi, popor,
O milă ca atunci când mă găseam plecat,