Nicu hăloiu - creaţii proprii

Vorba escrocilor
...
Lumea asta care piere este ca o închisoare,
Unde prostul este rege, e stăpânul absolut,

Cuvântul
...
În vremea tinereții noastre,
Toate nopțile-s albastre,

Propunere
...
Pentru starea de azi a națiunii,
Nu-s vinovați conducătorii noștri,

Părtași suntem cu toții
...
Suntem cu toții prinși pe-aceeași scenă,
În aceeași piesă toți suntem actori,

E lumea lor iubito și nu avem ce face
...
În lumea lor iubito, vom pierde-ntotdeauna
Și-n afara lumii lor vom fi mereu,

Noi suntem români și asta spune totul!
...
Murim pe capete cu zile în spitale,
Pentru că alegem să ne conducă hoți,

Și când te-alint, să nu te mire
...
Ți-alint făptura dragă fără de cusur,
De-atâta vreme cea dintâi dorință,

Ne merităm soarta!
...
Nu mai ieșim în stradă, e zadarnic,
Vom fi tratați ca niște infractori,

Mister
...
Am în oase viața și-n creier, universul,
Într-un strop de sânge, atâtea galaxii,

Iubito
...
Și toamna va trece
Cu obrazul ei ud