Nicu hăloiu - creaţii proprii

Fiecare-și duce, cum poate, crucea sa.
...
Molima ce ne pierde e semn divin, celest,
Poate n-am auzit-o dar a sunat deja

De-atuncea ni se trage
...
Vă mai aduceți aminte de timpul acela barbar,
Când cei ce n-aveau creier ci ață-ntre urechi

E toamnă, iubito
...
Sfârșit de toamnă iubito,
De toamnă-nsorită,

Un gând pios către cei ce-au plecat!

Migrare în masă spre cer de români,
Spitalele sunt portaluri spre cer,

”De ce ți-e frică, nu scapi”!
...
Domnul de pripas,
Înalt, ca toți înalții,

Drum bun!
...
Voi zidiți o țară din furt și din manele,
Vă închinați Satanei, îi faceți temenele,

Dragostea de mamă, dragostea de țară
...
Nu sunt ca voi, nici n-aș putea să fiu,
Născut întâmplător în lumea voastră,

”Verba volant, scripta manent”
...
Vă regăsiți în versurile mele?
Foarte bine, asta mi-a fost dorința,

Chinul tăcerii
...
Tăcerea-i de aur, îmi spunea cineva mai demult,
Și de-atunci am tăcut și-am început să ascult,

Cerificatul de Român
...
Ce mai vreți mă de la noi
De ne-ați pus pe toți la zid