Minipoveste - Lilioara Macovei

Ea era o încrezută, plină de ifose, manifestându-se ca o doamnă, dar fără vreun fundament. În afară de ţinutul ţigării în mâna dreaptă sprijinită pe stânga, nu mai stăpânea vreun citat măcar din folclorul românesc.Aşa vedea ea lumea bună din jurul ei şi credea că dacă stă cu nasul pe sus, trebuie neapărat să nu calce pe rahat. Dar de unde! Călca des şi mirosea rău de tot. El, bărbatul ei, era un arogant vizibil. Cunoştea pe toţi şi toate, ştia de la Adam şi Eva ce a făcut Ilie de la cizmărie şi toate Mariile şi Ilenele din satul  vecin cu a lui, iar când  se îmbăta, înjura de lună, stele şi ceilalţi aştri. Ăştia doi, se cunoşteau de o mie de ani, dar nu aveau habar unul de altul, fiecare cu ale lui interese. Ea avea nevoie de el mereu, el de ea  la comanda ei, deci lucrurile erau bune şi pojghiţa de fericire se tot subţia, dar lumea îi vedea oameni de treabă. Într-o zi el se supără pe femeie şi-ai dădu vreo zece pumni exact în cap, apoi a continuat cu două picioare date-n dosul doamnei şi la final, vărsă găleata cu apă pe patul lor pe care îl împărţeau cum ştiau ei. A plecat şi a mai venit după trei zile cu scopul  să mai ia nişte haine pentru că urma să se mute la alta, pe care o cunoscuse de douăsprezece ore. A intrat în casă încet, cu grijă şi abia făcu doi paşi, că un râs de mare exaltare se auzi din dormitorul nu demult, conjugal. Se dusese ca pisica spre locul fericit şi împinsese uşa încet. Ce văzu? Nevastă-sa goală puşcă stătea pe marginea patului cu un pahar de vodcă în mână şi alături, şeful lui, un libidinos sâsâit, cu pantalonii mereu târâiţi şi cu miros de stomac bolnav, care o ţinea pe după gât pe madam. Erau aburiţi şi fericiţi ca după...

Nu mai răbdă priveliştea şi se repezi întâi la nevastă. Îi prinsese părul cu ambele mâini o zgâlţâi atât de tare, încât  râsul se curmă brusc. Paharul se rostogoli şi ce mai era din vodcă se scursese pe genunchii dumneaei. O trânti cu putere pe pat şi trecu la şef, dar acesta era deja ud şi ceru îndurare subalternului. Bărbatul încornorat îi dădu un pumn peste tâmplă şi încă un picior la sensibilitate, apoi se retrase fără să aibă vreo ţintă fixă. Era o linişte curmată brusc şi înnebunit de ceea ce văzu, bărbatul înşelat intră din nou în dormitor. Pe pat, aşa cum o lăsase în urmă cu doar câteva clipe stătea nevastă-sa moartă şi alături cu ochii ţintiţi spre tavan, şeful. Doi morţi în două minute. De la etajul opt se vedea frumos lacul, numai că bărbatul înşelat a ales căderea în gol. Oricum,viaţa i-ar fi fost o sinucidere.

Şi totuşi, de la ce pornise? Şi totuşi...