Lucia - poeziile altor autori

După ani de aşteptare, în curtea altui spital,
visul cu morţii familiei se opreşte din nou la tine.
(Grădina de trandafir unde e? Unde e?)
Ai ochii arşi iar semnul acela mic

Mutilarea artistului la tinereţe la –15 grade.
Nici gazul Szlviei Plath nu este posibil,
nici frânghia Veronicăi Micle nu are săpun.
Din când în când amintirea stinsă a ţvetaevei,

Era o vreme a textelor
şi a gradului zero în comunicare.
Până şi moartea textua
pe deasupra oraşului,

O întâmplare venită exact când nu trebuia
şi descoperi că demenţa care te stăpâneşte uneori
e o încrengătură în spatele tău,
unde cotrobăieşte harnic printre gene şi tare.

Te uiţi într-o bună zi prostit
la propria ta viaţă,
îi mai retuşezi o mână,
îi mai aşezi o grimasă

Dimineaţa, aburi suiau printre licori de brad,
sugerând o nouă ordine.
Aceeaşi ninsoare se schiţă în lucruri
şi mai deoparte, un întreg anotimp

Mă simt vinovat faţă de clipa asta plină:
aş fi vrut să nu o fi scris vreodată.
Şi totuşi, o stare de spirit se face prezentă
ca o violenţă de început de lume.

Privesc soarele cum apune într-un început de linie.
Totul parcă se schimbă în sevă. Frunzele
păşesc mai sfios şi mai lent.
Nervurile se îngustează, simţi cum te poţi prăbuşi

Ridicarăm trunchiuri aducerilor-aminte,
cenuşiul în îndrăzneala lui îndepărtându-l.
Se înălţase marea şi rămase neclintită
şi se limpezi glasul privighetorii.

De aici se poate vedea foarte bine:
discret de tot ard aripile ei. O flacără
şerpuieşte printre degete,
mai greu decât frumuseţea.