Iulia.dragomir - creaţii proprii
- Proiecție
Chipul i se contura portocaiu
în dorința de a i se alinia planetele în jurul mersului pe pojghița fină a privirii.
Râsul devenise calea de ieșire din căderea în amintire.
Pentru că imaginația recrea universul în care ar fi pășit, musafir al casei de ceară,
- Veșmânt
Din odaia de demult, au rămas imagini sute,
se succed ca-n filmul mut, glasul vremii să-l asculte.
Văd fotoliul verde, cartea, magie în întrupare,
Care proiectează lumea în fuioare de culoare.
- Povestea clipelor între adevăr și iluzie
Îți ascult cuvântul.
Pică direct pe sufletul meu ca o picătură de rouă care străpunge pielea,
intră în sânge și are semințe
care cresc în fiecare privire, în amintire,
- Urme
Dintr-o frunză ruginie ce gonește pe cărare,
somnambulă întrupare, îndreptându-se-n-curtare
spre grădina-nmiresmată, pe coline vălurite, ca un vis, urnit deodată,
crește timpu-n infinit, albăstrit de cer, tivit,
- Toamnei
Am luat dulcețuri, mângâieri, frumoasă doamnă,
ca pe-o gutuie aurie ce mi-e dată-n dar
și am păstrat din zilele-n balans de toamnă,
blând, ruginiul chihlimbar al vinului, celest stegar,
- Rost
Eu n-am vânat cupole pentru stele,
Să fiu în nemurirea din neantul efemer,
Am scris și scriu din dorurile mele,
Cireașă amară, scară-ntre pământ și cer,
- Feminitate
După atâtea pagini scrise de privirile pestrițe
cuibărite-n vis, golan, nu dau nici macar un ban
pe strai lucitor, de zeu,
dacă nu-i din Dumnezeu.
- Duhul Sfânt
Duhul Sfânt
Cu privirea prinsă-n vară ca vioara de arcuș,
Pășesc peste vremi de ceară când se-nflăcărează uși
Pentru întâlniri cu îngeri ce veghează pas cu pas
- Prețuire
Esența
A fost un timp de neoprit
când ochii-n luciu s-au oprit,
fixând prin toate marea
- Fereastră spre cer
Fereastră spre cer
Ca un copil, privește cerul albastru.
E senin și e cald, lumina coboară pe trup.
Vede doar prin partea de sus duminica, astru,

Distribuie acest autor: