Iulia.dragomir - creaţii proprii
- Încredințare
Se lasă lin pe umeri, agale, bucla ceții,
Țesând cu ea, albastră, lumina strecurată.
Discret, își scoate-n lume cămașa frumuseții,
Punând în ochiul zilei culoarea preferată.
- Intimitate
La terasa amurgirii, infinitul meu bizar
Mă intreabă cu iubire de prezentul abisal.
Dramaturg al ființării, îmi vorbește rar și plin,
E portocalie zarea, soarele se varsă-n vin,
- Câte ceva...
Câte ceva...
Dintre flori, cel mai mult îmi plac margaretele.
Îmi amintesc de sinele meu profund,
de inocența inimii scăldate în lumină.
- Popas
Și am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu pașii apasați în așteptare,
Am ascultat cum trece viața albă,
departe de chemările plenare.
- Paradox
Din tot ce s-a-ntâmplat în umbra serii,
Cu spovedanii scrise-n temple vii,
Am prins c-o mână anamneza verii,
Rostogolind în clipe tot ce se rosti.
- Zbor
În ziua aceasta, vamă lumii pe-nserate,
Aș pune-n fotoliu magia vremilor curate,
Când traversam prin ploi și frig băltoaca,
De mână cu mama, cu tata, cu toaca.
- Naturalețe
Nu îți cânt ca Zavaidoc să te prindă-nfrigurarea,
Nici nu mă rotesc în loc, să răsară-n prag mirarea,
Nu-s Dalila sau vreo divă care să danseze goală,
Sunt vacanță pentru suflet, soarele îmi stă în poală.
- Crăciunul
Iarna se lungi pe luncă,
Apa-i spală fața rece,
Stele peste văi aruncă,
Prin ea, omul vrea, nu vrea, tot trece.
- Rugă
Doamne, leagă și desleagă,
Doamne, coase si descoase,
Tu știi cum să ții întreagă,
Inima-ntre stele, oase.
- Toamnei
Toamnă, miere arămie,
soarta, omul nu și-o știe,

Distribuie acest autor: