Ioana D - poeziile altor autori

Tu mă petreci

Iubirea ți-o aud cum se strecoară
Prin catifeaua sufletului meu,

Un argument

Întors în afară stă E-ul emfatic
Privind printre gene cuprinsul apatic

ELEGIA LARVEI ADORMITE

Ești tare,
Ești mare,

Doamne, oare cât de multe
Curcubeie s-au pierdut
Prăbușite-n început
De lumini bezne-oculte.

Solomon a spus odată:
„Odele scrise de mine
Le voi pune-n fundamentul
templului ce va să nască

Când luna se sparge de-al norilor zid
Și noaptea se frânge-n lumină,
Se-aude pe holuri un strigăt morbid
Venind dintr-o lume străină.

Drumețul poposind cu gânduri sumbre
Sub sălcii plângătoare lâng-un mal
De iaz, cu lebede și foșnitoare umbre
A adormit învins de-al drumeției val.

Nesfârșite, sfâșiate de durere
culorile retrase-n alb și cenușiu
și-au strecurat penelul încă viu
într-o banală galbenă tăcere.

Rotonda plopilor aprinşi
Te-aşteaptă dincolo de ape
Să-ţi lumineze ochii stinşi
Şi fulgerele să-i adape!

Lovește-mă durere! Rana-mi mocnește.
Chinul acesta îmi este finit!
Vezi din rana mea-nflorește
Plină de mister o stea în noapte!