Ioana D - poeziile altor autori

Tăcerea valurilor ce se bat
îmi trece prin pupile,
simt doar aroma lumii-ntregi
și gustul ei sărat.

Stelele se sparg în cioburi
lăsând beznei locul sacru
unde visele se-ncheagă
spre-mpliniri de cuget greu

Pe liniște plutește-acel cuvânt
ce se va naște pentru prima oară
sub genele acelui ce-a venit
să ispășească-n fiecare zi

Nu vezi cum florile se-nclină
sub greutatea primelor miresme
ascunse în petale de culori
spre a slăvii preștiutoarea mână

Fiul plecat încă n-a revenit
căci tatăl nu i-a spus să vină –

și rătăcește-n lume

O casă părăsită
- e casa nimănui –
o temniță uitată
și strânsă între tâmple

O toamnă veșnică compune
un vers cu șapte note
și versurile le îngân
cu pleoape-ngreuiate

Ca un copil netrebnic
- vântul –
s-abate peste străzi
şi-şi cântă-ndurerat adâncul

Au amorțit tulpinile pe ramuri
Și rădăcinile s-au ridicat spre cer
Ca mânioase răzvrătite flamuri
De poezie! Ce pot să mai cer?

Speranțele se tulbură
sub agonia plecaților din noi,
nu mai sunt semne
n-au rămas simboluri