Ioana D - poeziile altor autori

Atâtea drumuri și poteci
Brăzdează asfințitul după mine
Încât mă rătăcesc în preajma mea,
Și orb, și surd, și mut și nu mi-e bine.

Vreau și eu să exist, Părinte,
Să fiu o piatră de hotar,
Dar ziua-mi geme, noaptea minte,
De viață nu mai am habar -

M-am dus la Eminescu-n sat
Ca un copil ce nu mai știe
Ce este aia poezie
De parcă n-aș fi învățat.

Aici în locul ăsta sfânt
pe-acest pământ
mustește-n glie poezia
și de copaci se strâng liane

Ești liniștea dintre cuvinte,
Ești intervalul dintre dangăte de clopot,,
Ești liniștea din susur de izvoare
Și zorile ce nu au să apună,

S-a risipit în mii de cioburi viața
umplând cu ele cerul nopții mele
urcându-se spre tine Doamne
spre tine cel neînceput

Doarme-n pace nemurirea
sufletelor înrăite
obosite
de atâta greutate

Am încercat și eu să fiu la modă
- un mugur care se ivește toamna –
am pipăit cu degete aride
privirea altora de gust seducător,

O împlinire se trezește-n noaptea mută
când toți cei adormiți nu mai visează.

Pe androgine străzi se scurg speranțe

Cu gândurile răvășite
eu am crescut în tine,
ca o liană m-am înfipt
în coaja ta fragilă