Ioan Popa - creaţii proprii

am vrut să ieșim
să ne destăinuim
pe malul mării
sub clar de lună

o pădure de mori
cu nume de sori
sunt câmpuri de flori
galbene-n zori

Trandafirii erau cândva măceșii
Cu spini, dar fără de miros,
Cu sânge, apoi, botezați miraculos...
Tu înflorești ca ei și ca cireșii!

Când primăvara iarăși vine
Și totu-i proaspăt in simțiri,
Pe petale moi de trandafiri
Aș face dragoste cu tine!

Cântec de mai
Din glas de nai
Te chem să-mi stai
Sonet din rai

E primăvară și aș vrea să-ntâlnesc
un fluture irizat, fluture îngeresc,
cu ochi mari de copil inocent,
cu aripile moi - petale de flori

Amor...amor amețitor,
Beția baladei buzelor
Cărnoase, care cântă-n cor
Din dragoste, doina de dor.

Neaua din câmpii-i fugită
Pe-un sărut din vremuri calde
Și-un pui de viscol o irită
Care-i umblă-n sân cu șoalde

( Iarna, se alunecă!...alunecă spre primăvară...)

Abur cald din gura ta mă înfășoară,
Din obraji, doi bujori îmbobocesc.

Mă simt o iarnă-n toamna vieții,
Mă ning in mine ca o povară,
Dar tu mă smulgi din gheara gheții!
Câmpuri de idealuri, mintea-mi ară.