Ioan Popa - creaţii proprii

ajută-mă Doamne
in recile toamne
prima vară s-o cânt
in pasteluri - descânt

N-ai vrea...ai vrea...nu te-nțeleg,
un buchet de flori de ziua ta?
Nu e c-aș vrea, cumva, să dreg
crâmpei de cer de vară grea...

Ia-mi visul și mi-l crește
La sânul tău plăpând,
Dulce suflet tremurând...
Ia-mi noaptea și-o trăiește!

„Toamna se numără bobocii”
(problemă)

Într-o zi de primăvară

Vine peste dealuri, văi, câmpii...
Pictată-n culori dulci-arămii,
Anotimp de belșug și de rapsodii,
Coboară, discret, toamna peste vii.

Răspunsul mi-l dați voi?
Sau am să întreb poeții:
Viața-i pentru noi,
Sau noi suntem ai Vieții?

imensă rămâne
cu ape bătrâne
marea albastră
in urma noastră

imensă e marea
albastră e starea
și ochii profunzi
când furi și ascunzi

^^Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul”^^

Preaslăvită, omagiată, cu multă bucurie,
In fiecare vară, an după an,

Mare, soare, relaxare
Pe plaja lungă cât o zare,
Chipuri, slipuri, pe nisipuri,
Pe prosoape, mii de trupuri