În spatele porților întredeschise (fragment) - Lucia Eniu

19 mai 1923

O pagină descifrată la ceas de seară, în livada încă în floare. O pagină care mi-a adus pe chip zâmbet şi, în suflet, regretul că nu am avut cum să-l cunosc în carne şi oase pe cel care mi-a tulburat nopţile şi mi-a trezit spiritul, creionându-i calea spre alte meleaguri.


Gustul muierii
Muierea e ca un drac, aud, prea des, printre bărbaţi. Pe uliţele satului, la câmp, la şezători, ba chiar şi în curtea bisericii, cu sfintele cruci de rigoare, şi foarte des la târg, la ceas de aldămaş. O fi, mi-am zis, gândindu-mă la ochii de codană care sucesc minţi de bărbat şi la infernul în care te poţi trezi din cauza unor asemenea ochi. În privinţa mea, eu văd muierea mai degrabă ca o gură. La început, roşie şi gustoasă, ca frăguţele, zâmbitoare şi senină. Şi neapărat învăluitoare, gata să-ţi sucească minţile de bărbat înţelept şi precaut. Grăitoare de vorbe mieroase şi bune la gust, povestitoare de întâmplări hazlii.
Mai apoi, dulce-acrişoară, cu iz de vin spumant, uşor înţepător, atâta cât să te bage în boale şi să te facă să uiţi de ale tale. Vorbăreaţă şi exuberantă, căutătoare de prilejuri arzânde şi de intrigi mărunte, neînsemnate.
Mai târziu, acră ca o prună nepârguită, cu iz de gâlceavă şi de neastâmpăr, frământată de intrigi semeţe şi dătătoare de vorbe grele.
Şi, mai pe urmă, când soarele vieţii apune, amară ca pelinul şi zbârcită de dureri spuse şi nespuse, străbătută de neputinţi şi de neajunsuri. Dracul nu-şi mai bagă nici el coada, nici ochii, căci babele ştiu să scuipe în sân şi să-l alunge cu descântece. Iar pe bărbat, de-l descoşi mai mult, o să-ţi spuie că, printre toate aceste gusturi, răzbate, măreţ, cel de sare, fără de care, oricum ar fi, orice codană sau muiere coaptă sau trecută, cum o fi, e ca o gură fără cântare. Neînsemnată şi de niciun folos.