Ce nu îmi place mai mult la omul nostru de azi - Grigore Vieru

Dezacordul între prea marea grabă publică și leșinul casnic. Desigur nu generalizez. Mă miră cum pot unii să stea ore întregi încremeniți și muți pe scaun în fața televizorului. Să fie oare mai scump pentru ei televizorul decât soața, soțul? Să fie pentru copii televizorul mai scump decât părinții? În unele case seara și duminica aproape că nu se mai vorbește, nu se mai discută, nu se mai glumește, părinții nu se mai joacă cu odraslele lor, toate le face televizorul.
Mă întristează goana omului după automobil, goana de a pune mâna pe automobil cu orice preț. Azi nu mai vrea nimeni să meargă pe jos, toți vor automobil. Mă tem că mâine-poimâine își trag telefon și țăranii, poftindu-se și ei la nuntă prin telefon, “văzându-se” frate cu soră la telefon. Mă tem să nu ajungem a plânge la telefon pe mortul din casa cuiva.

Cel care sunt, 1987

vezi mai multe texte de: Grigore Vieru