Cântecul de leagăn - Grigore Vieru

Nani-nani, puișor...

Cântecul de leagăn este, în primul rând, expresia dragostei pentru copil a celeia care ne dă viață.

Dormi în pace...

Un imn, un măreț și fundamental imn închinat păcii. Cel, poate, mai vechi cântec de pace pe aceste locuri unde ne-am întemeiat.

Vino, pește,
De mi-l crește,
Tu, cal breaz,
Mi-l fă viteaz...

O înaltă și sfântă comunicare cu natura, cu nesfârșirea cosmică. Cel, poate, mai vechi cântec al nostru de solidarizare cu cele cărora le suntem parte organică.

Nani, nani, nani-na,
Că mama te-a legăna...

O glorificare a muzicii sufletești a graiului în care suntem acasă, cum ar spune poetul. Cel, poate, mai vechi imn închinat versului, pe care pruncul nu-l pătrunde încă, ci mierea muzicalității, vraja sunetelor izvorând din cuvânt închid pentru somn pleoapele micii făpturi.

Să crești mare, sănătos,
Să fii țării de folos...

O dragoste înflăcărată pentru țară, pentru pământul care-i va adapta mersul și suflarea. Cel, poate, mai vechi cântec de iubire de țară. Iată ce-ar mai voi să însemne un cântec de leagăn.
O recuperare sufletească a mamei după o zi de trudă pământească, o liniștire lăuntrică a ei. Un cer de care ea își leagă visul, nădejdea, statornicia, credința.
Scria nu demult Rasul Gamzatov, scria îngrijorat că în Daghistanul său tot mai rar poți auzi cântându-se de leagăn. Credem că și la noi cântecul de leagăn este atins de uitare. Tot așteptând actorul să spună la televizor povestea, așteptând cântăreața să îngâne în jersul cântecului de leagăn, ne-am cam dezvățat să adormim copiii cu basmul și cântecul părintesc.
Spunem asta nu fără durere. Cine își uită cântecul de leagăn - ce mai ține minte?!
Vom fi bogați, dar nu într-atât ca să dăm uitării fagurii cântecului de leagăn. Vom fi puternici, dar nu într-atât ca să nu îngrădim frumosul moral și spiritual cu strălucitoarea taină care se chiamă cântecul de leagăn.

1980

vezi mai multe texte de: Grigore Vieru