Busuiocul - Grigore Vieru

Cumpăram nu demult busuioc la piață: “Ia-l tot, m-a rugat târgoveața, că-i bun de molii”. Am luat busuiocul cel sfânt, l-am strâns la piept și am plecat cu el ca doi bătrâni, jigniți de piața veacului și de veacul vieții. Așadar, busuiocul nu se mai pune în preajma arderii interioare sau în părul și sânul fetelor - se pune de ... molii. Omul ar putea să piară de numai molia sufletului, fără un cataclism atomic, ne avertizeză Balada, și numai transfigurarea lui prin spirit îl poate salva.

Cel care sunt, 1987

vezi mai multe texte de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.