Ai noștri tineri - Grigore Vieru

Sunt bucuros că ai noștri copii, “ai noștri tineri” nu umblă dezbrăcați și flămânzi, dar sunt și alarmat, pentru că zestrea de care vorbim se formează pentru mulți din blugi, magnetofon, limuzină. Zestrea morală a copiilor anilor ‘30 era frumoasă nu prin ea însăși, ci prin faptul că la făurirea ei participa la modul direct însuși copilul, tânărul. Ajutat de omul în vârstă, copilul era și el un creator, deci, și un proprietar legitim al zestrei spirituale. Pe când zestrea modernă, de azi, venind mai mult de-a gata, schimbându-se mereu în funcție de modă, nu are preț etern în ochii copilului sau tânărului, iar în felul acesta nu are preț nici osteneala părinților. Credeți că păstrează cineva un magnetofon pentru a fi transmis din tată-n fiu, cum se păstra pe timpuri un dulap ori o sanie meșterită de mâinile părinților și ale copiilor?

Cel care sunt, 1987

vezi mai multe texte de: Grigore Vieru