Panait Istrati - George Topîrceanu

Nu cunoaştem încă proza literară, de creaţie propriu-zisă, a dlui Panait Istrati, fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a deschis drumul celebrităţii în literatura apuseană. Am urmărit însă cu viu interes articolele lui din Adevărul literar. Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv şi uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerităţii lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până şi vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul şi fudulia cu care-şi narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant, care „îl prinde””... Deprinşi până la saturaţie cu proza beletriştilor noştri din ultimul timp, încărcată de o pretenţioasă etalare de erudiţie într-un stil fad, pomădat şi pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci când scrie numai articole şi spune prostii, talentul e ceva mai rar şi mai scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viaţă sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta şi cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic.



Am mărturisit de la început că nu cunoaştem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland şi mai cu seamă succesul larg şi spontan, pe care l-a obţinut în Occident, sunt însă chezăşii mai presus de îndoială că ne aflăm în faţa unui mare talent de povestitor şi-a unui puternic creator de viaţă.

Ar fi inutil — şi mai rău decât inutil — să stăruim în anumite rezerve ori să negăm realitatea, cum fac unii confraţi bucureşteni. Cu voia ori fără voia noastră, acestui vântură-lume i-a fost dat să spargă cel dintâi zidul de indiferenţă care desparte lieratura română de spaţiul larg al literaturii universale. Am avut totuşi până acum cel puţin un poet şi doi sau trei prozatori în stare să înfrunte comparaţia cu marii creatori traduşi în toate limbile civilizate. Prin spărtura făcută de Istrati ei vor pătrunde, poate, în marea incintă, trăgând în urma lor şi pe alţii mai mărunţi care vor avea norocul să poată prezenta străinilor altceva decât ceea ce străinii aveau deja la ei acasă.

Iată pentru ce, în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din mâna altora, — ar fi mai bine să-i trimitem lui Istrati salutul nostru unanim de dragoste şi încurajare şi să-l revendicăm, cît mai e vreme, literaturii franceze care l-a încetăţenit cu atâta grabă.

George Topîrceanu

vezi mai multe texte de: George Topîrceanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.