Gabrielaa - creaţii proprii

Vreau sa inteleg  "de ce"-uri

dar vorbele nu s-au nascut pregătite

Știam căi asfaltate spre  adânc,
dar le-am uitat
în zările timpului fără umbre
și ger.

Cuvintele ne curg pe sub ochi
și le vedem
când acele de ceas se odihnesc pe post meridian,
iar

Pe drumul vieții nepavat,
Pe însumi îl vreau mai aproape și-atât,
Între cer și pământ sunt plecat,
Într-un aici și acum, neterminat.

Nu te cățăra să vezi peste clipă, te vor durea ochii fără leac.

S-au subțiat cărările
clipei,

Prea grele rozele de dor
se-ntunecă
şi dor.

Ascult la glasul care dinlāuntru-mi vine
deşi nu-i vocea care-o port,
vorbeşte-ncet, şoptit, doar pentru mine,
însă ce spune nu socot.

Nu lăsa să crească îndoieli între noi,
acoperă timpul cu ceva,
cu imaginea ta,
cu minciuni,

se nasc poeme din clipe fara staniol,
crude, dezbracate, gri
si inalta ziduri,
dure, compacte, caprui,