Poezii despre Frumuseţe:

Ziua moale se apleacă
Și prin munți găsi sălașul,
Iară seara bate-n toacă
Vremii calculând făgașul.

Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită
de revolta interioară Călimara cu cerneală e
un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al
răzbunării cu aripile ca niște rachete nucleare

Adun cuvintele bătrâne
Uitate chiar de amintire
Că poate-oi fi în stare mâine
Să le păstrez pentru citire.

Bacovia scrie la vioară
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară
ce vers speranța tuturor

În vie
În vie toți ciorchinii pîndind de sub butuci,
Păreau păcate negre, îmbietoare,dulci,
Iar tu cu bluza albă ca aripa de înger

Sub cerul fără de nori
Lângă pomii înfloriți,
Ea zâmbind fermecator,
Având anii fericiți.

Păianjenul

Păianjenul acela când m-a mușcat în somn,
El m-a clonat desigur ,că nu mai pot să dorm!

Condor cuibărit în vârf de stâncă, te implor
Poartă-mă pe aripile tale să cunosc lumea.
Un glas necunoscut mi-a șoptit: te vor devora,
Nu ești din lumea lor, ești străinul trecător.

Aveai pe aripi praf de pușcă, aveai nectar pe coapsele subțiri.
Și păru-ți mirosea a toamnă. Iar tu, a veșnici dăruiri.
Decor puteai să fii. Tablou. Să-ți număr degetele suave.
Eu un plămân, tu un plămân. Tandem cu sunetele grave.

poezie dedicată lui Victor Bragagiu

Alerg prin iarbă şi foşneşte
Cuvântul dulce, înverzit,