Poezii despre Frumuseţe:

Nu știu cum se face,
Nu știu cum se spune
Când atâta pace
Este-n Soare-apune.

Mi-au plecat în nopți albastre
Visele să fie vise
Și-n luminile de astre
Sunt cuprinse și înscrise.

Cad petale de tăcere
Din chindie și din sălcii
Lumea c-a-nceput să spere
Începuturile păcii.

Amintirea de culoare
Prinde glas din întuneric
Se zăresc zorii în zare
Și prind zborul în putere.

Noaptea se retrage-n grote
Și, văzând ce ziuă azi e,
Păsările umplu-n note
Portativele de raze.

Amintirea de petale
Orice pom de-acum o pierde,
Iar cireașa-și stinge moale
Flacăra în freamăt verde.

Ceața furișată-n noapte
S-a-ncărcat întreagă-n Lună
Și-i o liniște că poate
Basme viselor să spună.

Țes pe-o aripă de vânt
Umbra ta dintr-o fântână
Îmbrăcată-ntr-un cuvânt
Peste vremuri să rămână

Ziua-n seară se îndreaptă
Obosită de prihană
Și apusul o așteaptă
Ca icoana lipoveană.

«nimic nu se vibrează în pătrare»
*Dedicată Criticului Blind*