Poezii despre Frică:

O lacrimă ascunsă se zbate cu tărie
În haosul din mine creat de gânduri rele
Ce nu mai vor să fugă, ci sapă în neştire
Tot ce-am clădit din visuri, din dorurile mele ...

Mi-e frig şi mi-e toamnă, mi-e ger în cuvânt,
Privirile-mi arse se zbat la pământ,
Altarul iubirii, altarul cel sfânt
Se năruie-n lacrimi, se clatină-n vânt.

ochii infectaţi de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
paşii obosiţi de noroiul care îmi adoarme

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
şi tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip

azi m-am gândit să-mi
provoc moartea
dezbrăcat de orice sentiment
muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine

Am căutat iubirea-n toate:
Natură,lumi și ochi de zâne
Am căutat,și-acum doar jumătate
Din inima ce-aveam rămâne

Am pus o lăbuţă-n brad
Şi mi-e frică să nu cad
Sunt motan, sunt o pisică
De-'nălţime-mi este frică.

Eu n-am să sting iubirea în lacrima durerii
Şi n-am să-mi plec privirea cerşind şoapta tăcerii,

N-am să-nfloresc iar doruri ca, prematur , să moară

Noua Orientare a Istoriei

(Remember: 11 septembrie 2001
Turnurile Gemene (America în Profeţie)

Rondelul Turnurilor Gemene

Remember: 11 septembrie 2001