Poezii despre Frică:

noaptea se numără pisicile pe
acoperișuri și ziua se numără lașii.
noaptea se numără zgârieturile de pe
omoplații și ziua se numără ridurile.

Iarna a îmblănit troienile,
Gerul crapă lemnele,
Satul a muțit în vale,
Numai lupi sunt pe cărare.

Broasca gândului albastru
Sare de pe pat pe astru
Și orăcăie un muget
Înfigând cuțitu-n cuget.

Se pare că toamna bogată s-a dus
Perdele de ceață învăluie zarea,
Pe suflet cenușa și-a -ntins disperarea,
Lumina ,îmi pare pe veci c-a apus...

În nopți pe tainice cărări
Renaște-un om, renaște-un dor,
Clipele trec, se pierd ușor.
Eu stând în tihnă, amețitor,

Satanici frisoane răsar însetate,
Dornice tare să muște din mine,
Să-mi bântuie zilnic mintea și gândul,
S-aducă aminte, fără rușine

Ștrandul cu apă sărată

în strana norilor

număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine

Golașă e privirea, săgeată spre fereastră
Și tremură gândirea, închisă-n casa noastră.
Cafeaua-n dimineață e mai amară, parcă
Și facem din speranță un steag la noua arcă.

Ca o gheață fuge-n vine
Frica de-a fi infectat!...
Șarpe ce fixează bine
Victima de al său pat!...