Poezii despre Frică:

Bătrâni şi copii – erau străzile pline,
Dacă aş fi ştiut c-o s-ajungă ruine
Ţărişoara aceasta, nu aş mai fi sperat
La o-ntreagă frăţie, aş fi plecat!

Visează-mă în zborul tău,
răpus de-ndoială şi dor,
singurătăţi delirante
şi zaruri aruncate la întâmplare.

De buricul degetului
Se desprinde clipa
Tot de el
Mi se prinde frica.

Am descoperit un camp petrolifer ce continea poezie
Am sondat in adancimi nestiute
L-am scos la suprafata
L-am transformat

CASCADELE OCHILOR

Îmi vor curge ușor către munții obrajilor,
Lăsandu-se în josul văilor, ocolindu-mi nasul,

OGLINDA SUFLETULUI MEU


Oglinda sufletului meu

Un pian topeste luna
Cand zambeste catre stele,
Pan' la Rai imi e totuna
Cand domnesti intre nuiele.

N-aș vrea s-ajung bătrână niciodată,
Și n-aș vrea să trăiesc această soartă:
Să văd cum bătrânețea mă cuprinde,
Și să-mi aduc de tinerețe-aminte.

Blestemul din urmă m-ajunge,
Mă prinde în chingi de oţel,
Săgeata în inimi străpunge,
Cu vârf şlefuit dinspre el.

O gaiţă cam ciudată prin mine croncănea
Şi deschidea penajul smolit de ură grea
Şi-n abisala-i sferă, c-o gușă de lirism
Mă cununa cu forţa c-un trist ezoterism.