Poezii despre Dragoste:

Petrec cu ora tot printre cuvinte
Tu ești plecată, nu te mai vorbesc,
În ochii mei ghețarii se-ntâlnesc
Și uneori de noi și-aduc aminte.

Ai fost un bob de rouă
pe o petală de trandafir
Am fost o aripă de înger
rănită în spinii rozelor ce mor

Azi nu te voi lăsa să-mi zbori prin gânduri
Că e păcat să calci pe-acel tărâm,
În ochii mei durerea tu o vânturi
Și nu vreau azi credința s-o dărâm!

Ne vom certa din nou pe coji de nucă
Și vom uita că totuși ne-am iubit,
Dar între noi a fost un fel de ducă
Și am plecat știind când am venit.

Miracolul
...
Miracol lângă mine-i, mi-e dulce-a vieții vreme,
Atât cât o mai am

Nu plânge, Dresda

Ostaș neînfricat sub cerul slavei,
Scurmând cu stângu-n colbul ancestral,

- Iubesc ploile
ai șoptit
de sub umbrela unui tei
înecat în floare

Mă chinui cu vorbe rostite în soare
Dar sunt obosit de gânduri ce dor,
Acasă e Raiul ce are-n dotare
Căldură și pace și urme de dor!

E tulbure zăpada pe-o cărare
Și tind să cred că plouă cu nămeți,
Azi norii-s grei și nu am două vieți
Să știu cât cântărește fiecare.

-Să pot iubi? Nicicând! Nu vreau să sufăr!
Am obosit să îmi iubesc natura,
Atâtea nopți nu i-am simțit căldura
Acestui univers precum un nufăr.