Poezii despre Dragoste:

Uite, tu să stai aici,
eu acum îți ating trupul cu mâna.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,

M-am împărţit în rânduri efemere
Scrise,cândva,la ceas din noapte,
Cuvântul trist mi-e singura avere
Când orologiul miezul nopţii bate.

Noaptea trezită din somn
cu întunericul pe pantofii de lac
îşi umple trupul cu lupi la pândă,
dincolo de golul de sub aripile păsărilor

De cînd lipsita-i sunt vecii întregi,
Ți-am scris chemãri zadarnice în stele,
Dar mi le-au șters copiii nopții, regi,
Și n-ai citit tãcerile din ele.

Am purtat cândva o luptă,
Dar am căzut pe front,
Mi s-au cutremurat plămânii
Când s-au rispit pe pământul

Nu ştiu de ce femeile se ascund în gânduri
ori în lucrurile bine făcute,
fustele lor aşteaptă vântul prielnic
au în oase măduvă subţire de pasăre,

Ne-aţi ignorat! Ne ignoraţi!
Şi continuaţi să ne furaţi.
Propriul popor îl spoliaţi
Şi vă vedem neruşinaţi!

În clipa când ai apărut
domol,din depărtare.
Sã stăpânesc n-am mai putut
uşoara-mi răsuflare.

PLECĂM DE CUM VOM VINDE ROMÂNIA

Sunt “comandantul” navei România.
Aş vrea s-o dau cu preţul cel mai bun.

Ai vrut să fiu un înger
Pe umărul tău stâng
Să ți mângâi ochii, fruntea
Și sufletul plăpând !