Poezii despre Dragoste:

Dacă taci,
să-mi spui cum pot înţelege,
de ce frunza nucului din nuc,
se usucă când e lună plină.

Într-o zi din an, te-am chemat plângând,
Să te văd din nou, să te văd râzând,
Să te simt alături, iar să mă săruţi,
Dar, tăceai în tine fără să m-asculţi

Azi am să scriu pentru magnolii
Ce-au înflorit la pieptul meu
Și au aprins un curcubeu
Pe cerul înțesat de molii.

Pe o rază de lumină ,luna
țese o uvertură de culori
nu cred să știe străbuna
că are n spate mii de sori.

VIORILE

Viorile nu plâng, e doar un mit
Menit să ne întoarcă spre iubire,

Când plânge o vioară
Pe Balada
Lui Porumbescu
Plâng și eu

VOI AŞTEPTA SĂ NING

Năvalnic m-a cuprins un dor de ducă
Spre nicăieri. Spre minus infinit.

Și mâine fi vom amândoi
prin arșiță, prin vânt, prin ploi
și vom dansa
cu tălpile desculțe prin noroi,

Adorm târziu, sau mă prefac
cu fluturi în stomac.
Visez pustiu că nu mă plac
cei fluturi din stomac.

Ţi-aş spune ceva
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.