Poezii despre Dragoste:

LÂNGĂ LACUL...

Acolo, lângă lacul ce-n noapte străluceşte
Ne-om întâlni iubito, va fi un început,

Cad frunze galbene din sălcii,
În vie țipă o stăncută,
Se scutură de ploaie, norii
În mine plânge mut, o ciută.

CUVÂNTUL


Oameni. E sfârşitul mileniului doi

Noapte bună, somn ușor
de tine nu mi mai e dor.
Somn ușor și noapte bună,
inima mea e nebună !

Dacă taci,
să-mi spui cum pot înţelege,
de ce frunza nucului din nuc,
se usucă când e lună plină.

Într-o zi din an, te-am chemat plângând,
Să te văd din nou, să te văd râzând,
Să te simt alături, iar să mă săruţi,
Dar, tăceai în tine fără să m-asculţi

Azi am să scriu pentru magnolii
Ce-au înflorit la pieptul meu
Și au aprins un curcubeu
Pe cerul înțesat de molii.

Pe o rază de lumină ,luna
țese o uvertură de culori
nu cred să știe străbuna
că are n spate mii de sori.

VIORILE

Viorile nu plâng, e doar un mit
Menit să ne întoarcă spre iubire,

Când plânge o vioară
Pe Balada
Lui Porumbescu
Plâng și eu