Poezii despre Dragoste:

Văd...
Întâiul pas ce l-ai legat de mine,
De glezna mea, precum un vis de fier.
M-a străbătut și a făcut prăpăd

E cald și-mbietor la tine-n casă.
Mă-nduioșează raza din lucarnă,
Ce sidefate străluciri răstoarnă
Pe albe așternuturi de mătasă

Și fi-vom iar lumină!
...
Căci lumină suntem noi
Noi, suntem din lumină

Eram mâhnit și, totuși, mai cânta
Câte un greier pe la geam, târziu
Și auzindu-l, mă simțeam mai viu...
Nu m-apăsa atâta lipsa ta.

Adulții din copii
...
E toamnă-n noi sau în afara noastră,
Când norii coboară grei spre pământ

Arhetipală
...
Nu te-ai gândit o clipă că poate-ți fi-va greu.
Te-ai gândit la dragostea ce n-ai vrut s-o trădezi,

Prin ce ținut străbați păduri, hoinar
Și nu te-mbie trupul meu fierbinte,
Ispită-n diafanele veșminte,
Festin zeiesc din lapte și nectar?

Ia munții-aceștia de dragoste și dor,
Ce-și cresc pădurile sub aur fin
Și fură-albastrul cerului senin,
Într-un etern tandem, tulburător!

Timpul nu are vreun preț
într-o dragoste în doi,
Decât o eternitate cu dispreț
mai bine o lume fără noi.

Tu, focul meu și pofta mea de ape,
Adună nemurirea într-un ceas
Și-ntreaga voluptate într-un glas!
Cu brațul, leneș, cheamă-mă aproape...