Poezii despre Dragoste:

Nepreaiubește-mă pe într-atât încât
ca din nepreaiubirea-mi ce mi-ai dăruit
să-ntorc ceasul iubirii îndărăt
să mă socot de-a pururi biruit!

Haide, iubito, să ne topim pe veci în patul
Unde amorul scămoșat își piaptănă oftatul.

Mătasea și bumbacul să le-ncropim în voal

Mariajul
...
Uneori, o singură undă de gând
Ajunge să scuture universul.

În palma ta am transpirat...
În palma ta m-am izolat...
Ca un fluture izbit...
De al lumii val smintit...

Ca un dar
Dulce-amar,
Mi-au picat
Dintr-o dat,

Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Amintirea-mi ninge peste suflet,
Păsările-mi spun că mă iubești,
Soarele mă arde cu-al tău zâmbet.

Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...

E zi de toamnă, chiar frumoasă,
Iar via trebuie culeasă.
Mi-e dor de tine dar, mă duc,
Cu drag de treabă să m-apuc.

Încet, cu mâini fierbinți pe moliciuni,
Ce unduiau, pe sub veșmânt, coline,
Reînvia, din șoapte,-adânci suspine