Poezii despre Dragoste:

Cică toate femeile mă (h)rănesc ultima
mă va ucide cu frumusețea-i de culoare
Oricum de la prima la ultima întâlnire
trec prin acest rogvaiv sentimental De par

Ne-au renegat cireşii

- E-aşa târziu că ne-au uitat cireşii
Înnebuniţi de floare şi de dor,

Mi-e dor de cineva ca tine
Şi iar aştept şi iar te vreau;
Degeaba am o stea întreagă
Pe-o bancă singur dacă stau.

e doar o teorie falsă aceasta
cum că imposibilul ar exista
o descătuşare din nimicuri
cărora le-am permis să se întâmple

- Tu nici nu ştii cât verde-adun în valuri
Să-ţi las pe pragul inimii în zori,
Nepăsător ca vântul treci pe maluri
Şi-mi pari atât de singur uneori

Ți-aud vocea
ȋn fiecare rãmas-bun rostit,
ȋți vãd chipul
ȋn fiecare portret prãfuit,

Nu-mi datorezi nimic, nici mângâiere,
Nici margarete din adâncul tău!
Într-un buchet de gânduri efemere,
Am adunat de mult tot ce-a fost rău.

“Binecuvântat este anotimpul care adună
toată lumea într-o conspiraţie a dragostei.”

- “Dezbracă-te de negură, iubito,

LUMINĂ

Lumină dintre cer şi ape,
Te ştiu, te văd, te simt aproape

- Te recompun aproape din memorie,
Iubirea mea-i o karmă iluzorie,
Lipsesc din puzzle doar câteva piese
Şi-n colțu-ndepărtat un înger ţese