Poezii despre Dragoste:

Flori de gânduri

Pe zeghea nopții atârnate cad,
cu ropot șchiop înfumurate gânduri,

Mister Divin

Ce e Iubirea?... E un balsam
De aur cristalin şi străveziu,

- Blestem iubirea noastră să-nflorească
Când lumea asta tristă va muri,
Din lutul meu albastru să rodească
Un fruct al tău şi poate-n acea zi

- E primăvară oare sau mă-nşeală
Privighetoarea din fereastra mea,
Că noaptea-mi cântă tandru, cu sfială,
În zori dispare şi o cucuvea

Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
lumea merge într-o direcție
bună sau greșită Și oricât de
frig ar fi afară România-i o

- M-alintă pe aripi un vânt
Și se aprind oaze-n deșert,
Răsar fantome din mormânt,
E ora doișpe și un sfert.

Sub verdele spuzit de sărbătoare,
cu ochii plini de roua primăverii,
îngrop pocalul sub căderi de soare,
să nu mai plângă niciodată merii!

Te-am însoțit în tainice dorințe
și ți-am urmat al aripilor vers,
Dar acuzat am fost de ingerințe
într-un candid și tainic Univers.

- Împreunează-ţi braţele-nflorite
De-atâta dor de soare şi lumină
Şi fă-mi din ele cuib, la piept, iubite,
Să mă ascund când lumea-mi află vină

- Mă doare lipsa ta, floare aleasă,
Și-mi curg prin versuri lacrimi de cerneală
De parc-ar fi o ploaie tropicală –
Să fie dragostea contagioasă?