Poezii despre Dragoste:

Bicisnic vânt te umpli de păcate,
te-ai strecurat în mine pe sub vene,
pe scoici din lumea apelor sărate,
surâsul mi-ai vândut făr-a te teme!

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară
Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai
gros de indiferență se așează între noi și lume
Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

- Crezi că mai poți să schimbi ușor destinul,
Să-l colorezi cu altă fantezie,
Când amândoi am traversat Cibinul
Desculți, doar îmbrăcați în poezie?

În poiana vieții mele,
Ai sădit cu drag un pom,
Ca frumoase păsărele
Să îmi cânte, când adorm.

Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea,
Sub pura, diafana perdea de pescăruși,
Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea
Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși.

nu de nurii tăi perisabili
de gândul tău alergând prin lumină
mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun

Nu vreau să crezi că
e vreo vină moartea,
nici când însângerate
stihuri scrii,

- Aș vrea să-ți desenez pe spate cerul
Și între sâni un râu cu vad adânc,
Să-ți deslușesc cu buzele misterul
Căpșunii aromate, s-o mănânc

Autoironie acesta-i numele meu prieteni
de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa
stră cum o mai duceți cu viața cu moartea
cu invidia precum și cu celelalte treburi cos

PARFUM DE PRIMĂVARĂ

Când mă-ntâlnește soarta, aș vrea, tu să nu știi,
Ca să mă pot ascunde în ram de primăvară,