Poezii despre Dragoste:

gândurile sunt pline de flori
orologiu picură cu petale
o fântână arteziană atinsă de roua soarelui
odată mângâiau umbra piciorului desenat în sandală

noaptea aud pașii trenului
calcă apăsat prin gara sufletului meu
pustiită de caniculă și furtună
ca-ntr-o simfonie neterminată pentru pian și orchestră

În adolescenţă seara de iubire spune adevăr,
Farmecul strecoară în fiecare celulă mister.
Seara amândoi vedeau raiul frumuseţilor divine,
În zori se revedeau, râdeau, dar nu ştiau de cine.

oare mai ninge mult cu-atâta caniculă
seceta asta mă omoară
nici roua nu mai plouă
simt pe buze praful din petale

De ce să reflectez la ce-a fost ieri, la ce va fi mâine?
De ce în eul meu persistă strania amintire?
E prea târziu să mai aştept un strop de mulţumire.
Sunt legănat în umbră şi lumină.

întoarce-te
închide-mi pleoapele arse de iluzii
nimeni nu pleacă în lumea de dincolo cu ochii deschişi
pune-mi în palme bănuţul de argint

E timidă chiar şi când se priveşte în oglindă.
Zi şi noapte inima ei blândă te cheamă,
Somnul îi zboară şi n-are pic de odihnă,
Doar sărutul din vis a făcut-o fericită.

- Nici tu nu ştii ce dragă-mi eşti, femeie,
Cu ochii mari şi trup de orhidee,
Când noaptea se împiedică-n cuvinte,
E-un fel de-a fi sau de-a-ţi aduce-aminte...

O strângere de mâna
şi m-am despărţit de prieteni,
pornesc iar cu vântul
ce mi s-a prins în păr,

Nu pot să fiu singur, nu mi-ai permis.
Și-mi cânți și tu cum cântă noaptea-n strună.
Dar nu-nțeleg de ce mi-ai interzis
Să nu fim totdeauna împreună.