Poezii despre Dragoste:

- Mi-e dor de toate câte-au fost și sunt,
Păstrez pe buze orice amănunt
Din noaptea-n care descălțați de ploi
Ne-am prins în jocul ielelor și-apoi

E vremea când se naște-o întrebare:
Cu ce-am greșit atunci când te-am văzut?
Căci te-ai născut minunea care doare,
iubirii mele să-i fii Absolut.

Cu inima rănită de lama iubirii
A supravieţuit cu rodul închipuirii.
Idila care a fost cândva subiect de bârfă
S-a pierdut ca orice poveste obişnuită.

lasă raiul acesta iubite
vino să căutăm unul numai al nostru
să coborâm unul din altul pe trepte de lumină
ca şi cum am descinde din celţi

mi-am redecorat perdeaua de vise
cu fluturi albi cu fluturi argintii
zboară liberi
înstelând conturul lăsat de trupul tău în vânt

Stau și mă-ntreb de este rău sau bine
Ne-am întâlnit cândva pe sens unic
(Știu, astă viață nu ne aparține)
Ca într-un film SF fără tipic

DOAR CUVÂNTUL

Sfârşitul lumii sigur nu e mâine,
Săracii Terrei încă se târăsc,

am început să împletesc diminețile
două câte două
una pe față una pe dos
un răsărit cu magnolii

seara își trimite mesagerii
să îmbrace în vise storurile de la fereastra sufletului
colorate și fierbinți
ca anotimpul ăsta secetos

nu-mi vorbi despre iubire
conceptual academic
ca şi cum ai ţine o dizertaţie în faţa studenţilor
cunosc teoria din scoarţă-n scoarţă