Poezii despre Dragoste:

Faptele, ziceai convinsă,
cândva, stârnindu-mi ceva stres,
vorbesc de la sine însă,
adesea, cu subînțeles…

A mai trecut o zi și-mi pare lungă,
Distanța până la apusul care
Te mângâie cu fruntea pe picioare
Și-ncet, încet, încearcă să ajungă

Mă sting de sete, simt că mor,
Vărs lacrimi albe pentru tine,
Poeme de iubire pline
La ceas de seară plâng cu dor

E vara ca un puf de păpădie,
O prinzi în palmă și dispare iute
Lăsând în urmă clipele argute,
Când ne plimbam desculți prin prozodie

Muzica era frumosul delir pentru un trubadur.
Era mister, era cel mai scump dar din cer.
Uneori cânta: am cunoscut ochi a căror privire
M-au făcut să-mi vibreze sufletul de iubire.

„Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una”
Mihail Drumeş

- Nu arde amintirile cu noi

Vom face, printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

„Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii în dragoste:
că viaţa nu are nevoie de lecţii de la nimeni”
Gabriel Garcia Marquez

“Un cuvânt în vânt către o carte...
Sau o carte în vânt spre un cuvânt?
Depinde doar cum mă priveşti când te citesc...“
George Petroşel

Te-ntrebi de-mi este dor? Nu, nu îmi este
Decât atunci când fulgii de zăpadă
Se-ndepărtează, nu vor să mai cadă
Şi-ncepe-un anotimp ca de poveste.