Poezii despre Dragoste:

și eu am lacrimi ca și tine
ascunse în perna nopți
și eu am vrut și am avut
călătorii ascunse

- Din vară parc-a mai rămas un strop
Cât să-mi îmbrace sufletul fierbinte
Cu amintiri pe care le dezgrop
În nopți târzii, când luna nu-i cuminte

Mi-am îmbrăcat cuvintele în straie
Mai ruginii, așa cum e răpciune,
Cu ploi acide, prafuri și noroaie
De parcă e altă dimensiune.

viaţa m-a jucat la ruletă
m-a pierdut şi m-a recâştigat de-atâtea ori încât
nu mai ştiu a cui sunt
de fapt nici nu-mi pasă

*apa vie a mâinilor*


pielea noastră

- Suntem fluizi ca lacrimile ploii
Curgând pe chipul geamului opac,
Tomnatic vântu-nlănțuie strigoii
De ramurile bietului copac

La mulţi ani, Ioan! Dacă spre atingerea unui vis ar exista drumuri,
mi-aş dori să fiu o hartă sub paşii tăi, să nu te rătăceşti niciodată!
“Visele cele mai nebuneşti se scriu cu cerneala inimii.”
Marc Levy

Stăm față-n față
cu priviri ce se-mpiedică
într-o bizară gimnastică
pe ritm de-accelerat

Cand mai murisera odata
Copacii si cu florile,
Stateam de vorba ,eu si toamna
cutreierand padurile.

"Să mi se-ntâmple chiar mie, n-are cum!"
Așa-mi tot spuneam atunci când ai plecat.
În ciuda ălor clipe-agonice,-acum,
îmi zic: "Și de ce nu mi s-ar fi-ntâmplat?