Poezii despre Dragoste:

Ascult cum muntele tace,
Și liniștea lui clocotește,
Când vântul, pe creste-i aleargă,
Și-n murmurul văilor crește.

Lasă-mă să te privesc
Dintr-un colț de cer tăcut,
Să fiu steaua căzătoare
Ce în praf s-a prefăcut,

- Ah ce mister, ce noapte boreală
Coboară-ncet peste coliba noastră,
În iarna asta rece și sihastră
Doar în cabană clima-i tropicală,

Si stele de nu ar mai exista pe cer
Si ar fi doar nori de ninsoare
Cu un rece aer
Si ceai de cuisoare

Mi-e sufletul de tine plin
și-mi curgi prin vene atât de lin
culeg scântei ce nu se sting
stele ce raze de soare-nving.

Amintiri

Un trandafir strivit sub călimară,
Sub lacrima greoaie din priviri,

- Aud trosnind în foc încă un vreasc
Și viforul de-afară șuierând,
Îți strâng în palmă sânul stâng ca-n teasc,
Când simt în brațe corpul tău plăpând

- Ninge prea tomnatic pentru renii mei,
Pe poteca brună nu s-aștern nămeți,
Aș veni la tine astăzi fără ei,
Prin zăpezi absente parcă-s mai înceți,

Ce gânduri te frământă de eşti aşa tăcut?
Se-aprinde luna-n zări prin cerul nevăzut.
Ce teamă îti apasă iar ochii-ntunecaţi
Ce se topesc în mine şi plâng înlăcrimaţi?

EU AM ALES!

A trebuit să mă scufund în abis
pentru a-mi da seama