Poezii despre Dragoste:

E o seară a visului
și iată-ne deasupra lunii
mângâindu-i chipul
intonând o arie necunoscută

În fierbințeala zilei cea din urmă
Îți voi striga să nu mă lași în umbră,
Să mă ridici acolo, lângă stele,
Să luminez pământul vieții mele.

Ești al mării
soarele te alintă lin
visul te cuprinde
lumea e a ta

Când aproape că muri speranța
Ne apropie distanța.
Și în șoapte reci, dezacordate
Ne-auzirăm glasurile înghețate.

Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.

Românul creator
...
Doamne, câtă tevatură
Și costisitor decor

E un aer dulce
am amurgul răsucit în vene
chipul de piatră
visarea aripă senină

Te voi aștepta în orașul cu magnolii
Te voi aștepta la nesfârșit,
Te voi aștepta când vin cocorii,
Cu iluzia că măcar un pic mai fi iubit.

Se cuibăresc în pieptul unei stânci
Două inimi monolitice, de piatră.
Nemișcate de seisme emoționale-adânci
Din care nu mai rezonează cutia lor toracică crăpată.

E noaptea despărțirilor în care
Vom arunca cu apă peste foc
De noaptea asta-mi este cel mai tare
Şi teamă... şi ruşine ..la un loc.