Poezii despre Dragoste:

Îmi atârnă inima de tine,
Iar mirosul tău îmi pătrunde sub piele.
Decembrie se naște pe flori de morminte,
Acoperite de zăpada ce nu se topește.

Vocea ta îmi e o șoaptă-n noapte,
și în ecou îmi străpunge visul tainic.
Glasul tău, singurul lucru cel am trainic,
Când gândul la tine, în suflet mă zbate.

Lumina destinului
...
Deasupră-ne stelele-și colindă eternul
Eternul lor rece, beznetic și nud,

Lumina mea
...
Lumina mea, să încetăm cu fuga,
n-avem de ce ne teme de-ntuneric

Contopiți unu'-n altul, contopiți orișicum
Transformându-ți chimia într-un veșnic parfum
Vei fi beat de plăceri, vei fi beat de dorință
Și-ți voi scrie pe trup, încrustat pe ființă

Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte

Scriind vers dupa vers in noptile tarzii
Privesc din cand in cand cerul senin
Gandindu-ma ca intr-un moment
Poate o sa vii sa-mi soptesti

Aruncate stau prin casă toate
Lucrurile, lucrurile mele,
Așteptând o mână care să socoate
Locul fiecărui dintre ele.

Tu ești sărbătoarea mea regală
Cu fastul simplu de femeie,
Cu-mbrățișări de dumnezeie,
Duminică în rochie de gală.

Nici astăzi, nici mâine, nicicând,
N-am să mai plâng clipa care mă lasă,
Risipit în tăceri, agățat de-un gând
Gestul cu tine pierdut în grimasă.