Poezii despre Diverse:

Nicio tristețe nu are margini,
dar bucuria nu are țărm.
Este un duh al mareelor noaptea,
când luna grăiește cu-aginturi

În timp și spațiu, marea se prefiră
Trudită-n valuri, leneșă pe mal.
Îmi dă albastrul ei monumental
Ca martor la tăcerea mea... și liră.

Amintire
...
Aș vrea să scriu și eu o cugetare
Dar cu dichis, să sune-a poezie,

Retorice
...
Știind că Dumnezeu e prin și-n fiecare,
Pentru că prin el, toate s-au făcut,

Balada lui Căcărează
...
Se duc oile grămadă
s-aruncă, se-ncurcă, se-ntrec,

Orașul viu începe să-și deschidă
Imensul ochi, în soare oglindit,
Și, zgomotos, cu vuietul scrâșnit,
Zâmbește din beton și cărămidă.

Vă poftesc, cu mic, cu mare,
Să serviţi câte-o gustare
Din meniul asortat
Şi extrem de rafinat:

Pe la marginea cea roasă a poeziei
s-au strecurat două flori de mușețel.
Se pare c-au înflorit oasele cele multe
ale străbunilor de sub iarbă.

Au scris voința noastră zeii c-o peniță
Ce-ntunecă vederea cu risipiri de tuș,
Planeta noastră-i veșnic orbită muceniță,
Cerșind mereu canoane, cu palmele căuș.

Pe rafturi cu milenii în spinare,
Stau cărți, ca focuri stinse în altare
Și-un zvon prelung, de trap imperial,
Împrăștie năluci din palimpseste,