Poezii despre Diverse:

poezia mea nu începe cu idei
ci cu un oftat -
o fisură în gând
pe care o umplu

Am coborât,
ca Persefona,
printre rădăcini și oase.

De ce se sting cuvintele-n tăcere,
Când inima mai are de-ntrebat?
De ce un "cum" rămâne atârnat
În cuiul unor doruri efemere?

Motto: "Dacă mi-aș pierde mâinile și picioarele,
pe tine n-aș vrea să te pierd, Luciditate!”

E o tăcere care nu minte

Se-ntâmplă-un zbor pe creasta-acestei zile,
Ca pe cărări suite către rai,
Umplând albastrul cerului de mai
Cu libertatea aripii fragile.

Și-au risipit clepsidrele nisipul,
să-ntunece mătasea-acestei seri...
Cât ceasul cântă folk unei tăceri,
oglinda-mi fură, pentr-o clipă, chipul

O să fie...

O să fie ce-o să fie
O să fie-o nebunie,

Părinte-al lumii, cer din ceruri,
Tu, care ții a timpului toiag,
Ascultă glasul fiului de țărână,
Ce plânge-n taină sub al vieții prag.

Gura mică, nu rosti,
Că ce spui se va-ntoarce-n zi,
Ca o muscă-n colț de vară,
Să-ți înțepe limba-amară.

Din tot ce-am fost eu pe pământ
Rămas-a umbra din mormânt,
O amintire de-altădat'
Și-un nume scris pe-un lemn uscat.