Poezii despre Diverse:

Luminile pământului s-au stins, pe rând,
ca niște lampioane plutitoare
și-o liniște fantastică mă-nvăluie din neant.
O liniște precum un murmurat de-ncrețituri subțiri - șoptește apa!

Își freamătă apa fântâna adâncă,
Se-alintă-n comoara ei lăcrimoasă,
Cuprinde un cer și-o lună colțoasă,
Cu fața din flăcări și ochii de stâncă.

Am simțit mai întâi o adiere,
ca o umbră care-și caută trupul
într-o cameră cu pereții pestriți.
Nu era vânt.

Închid ochii lângă o liniște.
Una care nu vine din tăcere,
ci din prezență –
o liniște care oprește timpul

Zburdă vântul dinspre țărmuri, întețind al frunzei zvon;
Crengile înfiorate ca un șarpe se-împletesc;
Smulge din paloarea lunii cucuvele - monoton -
Șuierândul miez al nopții, cu obrazu-i tâlhăresc.

Vâsleau cândva, pe-un ocean-mamă,
Corpusculi alegând atracții
Urmând a genelor programă
Spre ale viului creații.

nu toate lumânările ard pentru bucurie -
unele se aprind pentru a ține întunericul la distanță.

învățăm să vedem

Se-aude un foșnet de zimbru căzut
Pe iarba târzie a lunii și parcă
Mor spice-mprejuru-i și timpul e mut;
Penumbra tristeții pe coaste îi joacă.

Domnul Urs, ne ştim de-o vreme,
De vreo zece ani, mai bine,
Când, în hibernat pesemne,
Ai simţit că nu-ţi mai vine

M-am apropiat de fereastra ta, suflete,
să văd ce mai e pe acolo,
prin ungherele tale,
când zilele își aruncă ,una alteia, cu praf în ochi.