Descompusă galaxie - flo04xvo

Te-am aşteptat, solitar, fără să sper la un răspuns după atâtea şi atâtea jocuri începute şi neterminate aruncate printre nişte sisteme solare incompatibile.
Nu putem fi împreună dacă suntem atât de singuri şi îndepărtaţi, soarele meu nu ţine să-l cunoască pe al tău, stelele ce-i cântă în strună sunt prea misogine pentru o evadare intergalactică, aşa că sistemul meu solar banal cu un soare nu ţine să facă noi descoperiri, îi este de ajuns monotonia lui.
Cât te-am aşteptat ţi-am şi scris câteva telegrame în speranţa că poate timpul tău tridimensional te va determina să pluteşti puţin şi în gânduri infinite către mine, nu mi-ai răspuns însă niciodată, carul poştal interstelar care ajunge atât de rar la mine aduce mereu doar ordine de plată şi câteva reclame, niciodată scrisori.
Din zece în zece ani-lumină îi predă ştafeta fratelui său cel mic, carul-mic însă eu nu mai pot să te aştept până atunci, timpul spaţial trece atât de greu încât un an poate însemna o sută de generaţii pământene.
Nu-i aşa că trece greu?
Fiind singur am crezut de cuviinţă să iau unele măsuri, poate să promulg câteva legi sau să încropesc o nouă ordine universală.
Aşa că azi: data stelară; irelevantă, anul-lumină; neluminat, am să descompun galaxia singurătăţii, am să dau vize de călătorie în scop de agrement pentru toate destinaţiile, am să acord azil politic pentru toţi rătăcitorii şi am să fac un lucru fără precedent.
Din două stele dinţate am să-mi încropesc cel mai rustic sistem solar în care am să te aduc mireasă, o stea pentru fiecare din noi, iar dacă cineva va dori să aselenizeze poate să o facă numai în cuplu.
Am să deschid atmosfera aşa cum deschid o umbrelă, când e soare să ne răcorească, când plouă să nu ne ude şi când ne sărutăm să nu ne vadă nimeni din univers.
Dispusă pentru promulgare !