Danut Cepoi - poeziile altor autori

Din tot ce-am spus, nimica nu retrag,
așa sunt toate, cum le-am scris cu sânge,
nimic nu-i de schimbat, nimic nu-i vag,
de dorul ei, mai pot și astăzi plânge.

Acuma pământu-ntreg putea

mărturisi pentru noi;

ca unele văratece, luminoase ploi,

plânsul și râsul între noi plutea.



Brazii, schela de ţiţei,

Munţi înalţi, iar peste ei,

Soarele măreţ s-arată.

Ăsta-i chipul ţării, iată.

Hai, umpleţi paharele şi uitaţi de ideologii şi trecut
sau lăsaţi-le înţelepţilor, supuşilor raţiunii - mai mereu ridicoli;
acest moment al vieţii noastre-i mult prea scurt
pentru-a fi umplut de colbul galben ridicat de şcoli.

O, Doamne, azi te simt atât de-aproape...
de ce nu te-am văzut aşa şi ieri?
Mi se lăsase noaptea pe ploape,
și-ngenuncheasem trudnic sub poveri.

Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.

Lupul singuratic merge
doamne, numai peste lege,
numai peste cea zăpadă
ce va fi cândva să cadă.

Ai tăi, prea multă vreme ne-au crezut
și că adâncurilor tale sfinte
li datorim și-a-noastre osăminte
atunci când ceasul morții ni-am văzut.

La geamul odăiței prietenului meu,
de când s-a dus și nu se știe unde,
stau storuri trase-n jos mereu,
și după ele cineva s-ascunde.

Iubito-mbogăţeşte-ţi cântărețul,
mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.