Danut Cepoi - poeziile altor autori

Nu am timp să dau tuturor o dovadă
a marilor, uimitoarelor mele virtuţi,
Cine are ochi de văzut, să vadă.
Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.

De ce închid, de ce deschid,
pe-ntinsa cerului câmpie,
un unghi mai vechi ca Euclid,
mai vechi ca-ntreaga geometrie?

În bărci, îndrăgostiţii despică lacul plan.
(Prin parcuri, fericirea e, uneori, concretă.)
Un domn corect citeşte pe bancă o gazetă,
visează o dudue în mână c'un roman.

Obida vine ca sâ treacă.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i să te-nțeleagă,
să te asculte, să te-aline?

În urma mea n'a mai rămas
decât un joagăr peste vreme.
Un joagăr lacom a rămas
şi, zi de zi şi ceas de ceas,

Ca boureii ne luăm
o casă şubredă-n spinare
când nopţile ne stau în drum
și nimeni grija nu ne-o are...

Departe, zilele precare
ca regii dacilor s-au stins -
un veac izbeşte, altul doare
în trupul-mi subţiat şi nins.

Departe, zilele precare
ca regii dacilor s-au stins -
un veac izbeşte, altul doare
în trupul-mi subţiat şi nins.

Rotindu-se larg, zilele verii trecură,
ca pasărea, norii plutiră - ca pasărea,
frunzele mari ale-arțarului pieriră pe vânt -
mlădioasă ca trestia, ploaia

Vai de pomul care crește
la margine de livadă:
cine trece știu că-l pradă
și de freamăt și de roadă.